Sari la conținut
bbh_blocked_dnftl
  • GTC-banner-728.jpg.5cc46ba09a7dd8e0286229917ccf417d.jpg

  • GTC-banner-300.jpg.0de16ddb1a65d423b7281e32d9bd2e76.jpg

Transilvania Offroad 2012 Expedition


omoroka

Postări Recomandate

De maine suntem iar pe treaba, intr-o a patra expeditie, incercand sa mergem spre nord de acolo de unde am incheiat anul trecut.

 

Pentru a va face o idee urmariti aventurile noastre din ultimii 3 ani:

http://forum.club4x4.ro/showthread.php?65056-Transilvania-Offroad-2011-Expedition&highlight=transilvania+offroad

http://forum.club4x4.ro/showthread.php?53425-Transilvania-Offroad-2010-Expedition&highlight=TRansilvania+offroad

http://forum.club4x4.ro/showthread.php?43442-Transilvania-offroad-2009-4-14-Iunie&highlight=TRansilvania+offroad

 

 

Timp de o saptamana vom incerca de aceasta data sa parcurgem zona muntilor Hasmas, Calimani si Giumalau mergand de la Miercurea Ciuc pana la Valea Putnei sau poate chiar mai departe daca ne tin droagele.

 

Ca si anu trecut nu cunoastem zona asa ca sigur vom avea parte de surprize. Noroiul insa cu siguranta nu va fi o surpriza avand in vedere ploile din ultima vreme.

 

Speram sa nu ne lase masinile iar vremea sa se mai imbuneze.

 

Urati-ne succes! :h5

Va salut !

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 68
  • Creat
  • Ultimul Răspuns

Top autori în acest subiect

Top autori în acest subiect

Imagini postate

Re: Transilvania Offroad 2012 Expedition

 

Ca si anu trecut nu cunoastem zona asa ca sigur vom avea parte de surprize. Noroiul insa cu siguranta nu va fi o surpriza avand in vedere ploile din ultima vreme.

 

Speram sa nu ne lase masinile iar vremea sa se mai imbuneze.

 

Urati-ne succes! :h5

 

Mult succes in a reusi sa va urmati traseul propus (minim 99,999 %) si distractie placuta.

Mitshubishi Pajero 3000 V6 turbo
Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Re: Transilvania Offroad 2012 Expedition

 

Bafta multa baieti!Sa aveti vreme buna si sa tina bine masinile.Va asteptam cu foto!:wink:

Invata din experienta altora....ca pina inveti din a ta...mori.
Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Re: Transilvania Offroad 2012 Expedition

 

Succes baietii, faine turele de anii trecuti, asteptam cu nerabdare si pozele cu povestile aferente de anul acesta.

Respectele mele, si sa va tina "fiarele"

TODAY IS A GIFT
Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Re: Transilvania Offroad 2012 Expedition

 

Am ajuns azi la Borsec dupa 4 zile de offroad foarte intens. Avem o masina un pic busita, restu sunt relativ ok.

Va salut !

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Re: Transilvania Offroad 2012 Expedition

 

Am ajuns azi la Borsec dupa 4 zile de offroad foarte intens. Avem o masina un pic busita, restu sunt relativ ok.

 

Aveti grija de voi!. Va doresc sa terminati cu bine ce v-ati propus.

 

Multa bafta !

LAND ROVER DISCOVERY I 200TDI an 1993 :lr

LAND ROVER DISCOVERY 4 SDVT 3.0 HSE an 2011 - de vanzare

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Re: Transilvania Offroad 2012 Expedition

 

Ne-am intors din expeditie, baietii din cluj alaltaieri noapte iar eu aseara dupa un drum foaaaarte lung cu Samuraiul tocmai de acolo de unde se termina geografia Romaniei :)

 

Poze filme, povestiri si trackuri vor veni in curand :wink:

Va salut !

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Re: Transilvania Offroad 2012 Expedition

 

pai asteptarea asta face parte din program: ne roadem unghiile, ne smulgem parul din cap, si dupa, vine omoroka si ne alina cu o poveste faina... :grin:

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Re: Transilvania Offroad 2012 Expedition

 

E greu pentru ca inca nu mi-am revenit dupa iesirea asta. A fost cea mai grea dintre toate expeditiile si cu cele mai multe pagube. O saptamana cat am stat am facut atat de mult offroad incat in ultima zi eram toti terminati. La asta a contribuit cel mai mult vremea dar si terenul dificil chiar si pe uscat in cateva zone. Am si vreo 27GB de filme si poze ca nici nu stiu ce sa aleg din ele sa va arat. Saptamana asta o sa va povestesc toate pataniile. Pana una alta haideti sa va dau trackul sa vedeti pe unde am mers, ca poate asa veti intelege mai bine si povestirea :h5

 

Ziua 1-4.zip

 

Ziua 5-7.zip

Va salut !

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Re: Transilvania Offroad 2012 Expedition

 

Am si vreo 27GB de filme si poze ca nici nu stiu ce sa aleg din ele sa va arat.

pai nu te mai stresa cu alesul, baga tot aici :))

si asa nu prea avem ce vedea la TV...

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Re: Transilvania Offroad 2012 Expedition

 

Haideti sa va povestesc cum a fost inainte de a mi se altera amintirile... cu toate ca e greu de uitat aceasta noua experienta.

 

Joi, cu o zi inainte de plecare, la ora 7 seara inca nu stiam sigur daca pot merge cu masina in expeditie. S-a intamplat ca in urma cu doua saptamani cand am incercat sa plec de pe loc mi-a ramas frana dreapta spate blocata. Am fortat-o si intr-un final a cedat talerul cu tot ce era prins pe el. Baietii de la service au facut tot posibilul ca masina sa fie gata pana joi seara, asta dupa ce in prealabil eu am alergat cateva zile in cautarea pieselor. Surpriza cea mare a aparut insa cand baietii se pregateau sa incheie reparatia cu aerisirea franelor: pompa centrala de frana nu facea presiune la rotile din fata. Era ora 7 seara cand inca schimbam garnituri si pistonase, demontam si remontam pompa centrala din nou si din nou in incercarea de a-i da de cap. Cand aproape ma resemnasem la gandul ca voi merge cu turismul pana in Miercurea Ciuc iar mai departe copilot in Pintzul lui Vivi, unu din mecanici a aparut cu o servofrana de Matiz... sau Tico... nici el nu stia bine de la ce masina provenea si a propus sa o incercam pe masina mea. Implantul a fost satisfacator iar la 10 seara plecam de la service fericit ca pot merge si anul acesta in expeditie cu masina mea. Eram un pic temator insa pentru ca frana nu era atat de eficienta ca inainte si tinea jos de tot la podea.

A doua zi vineri, pe la ora 12 ma lansam pe DN1, cap compas Nord. Am mers foarte incordat tot drumul incercand sa tin la distanta masinile din jurul meu de frica franelor moi. Si totusi, pe la patru jumate eram in Miercurea Ciuc. Intalnirea a avut loc in frumoasa localitate Frumoasa. Ne-am saluta, ne-am ranjit cateva minute de bucuria revederii si am plecat pe traseu.

 

Baietii, ca si anu trecut s-au lasat pe mana mea. Eu am conceput traseul studiind inca din luna Ianuarie zona prin care urma sa trecem. Totusi, cu doua zile inainte de plecare a trebuit sa fac unele ajustari dat fiind ploile abundente din ultima vreme. Asa ca unele zone dificile le-am abandonat in favoarea unor drumuri mai lejere, stiind ca chiar si asa ne va fi destul de greu. In itinerarul meu inclusesem traseul facut de baietii din Piatra Neamt anul trecut insa dupa mai multe discutii cu ei a trebuit sa ma rezum doar la zona Hasmas, restu fiind aproape impracticabil datorita ploilor si a unor exploatari forestiere din zona.

 

Prima zi de traseu, a fost defapt un sfert de zi si a constat intr-o dezmorteala, pe vreme foarte urata ce-i drept, insa cu traseu usor. Am urcat deci din Frumoasa in creasta muntilor Ciuc cu scopul de a revedea zona in care ne-am chinuit foarte mult sa trecem anul trecut, locul unde a trebuit sa sapam drum pe o lungime considerabila. Drumul a fost in cea mai mare parte solid si fara probleme insa a existat la un moment dat o situatie in care Pintz-ul lui Vivi a derapat lateral, cat pe ce sa se rastoarne intr-o zona noroioasa si inclinata. Am revazut asadar portiunea finala a vaii pe care am urcat anul trecut in ultima zi. Drumul construit de noi era inca practicabil insa in alte conditii meteo.

Dupa ce am revazut situl de anu trecut am coborat inapoi spre vest pe un alt drum si am campat aproape de lacul Frumoasa.

 

Va urma.

 

Va salut !

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Re: Transilvania Offroad 2012 Expedition

 

TOE 2012 – ziua 1

 

Dimineata am plecat pe vreme relativ buna. Se aratau ceva nori la orizont insa nu ploua. Planul era sa intram pe creasta muntilor Hasmas de la Sud spre Nord si sa mergem pe ea atat cat ne permite. Din exces de zel si pentru a merge pe cat mai putin asfalt, concepusem urcarea in Hasmas pe niste dealuri cultivate insa imediat ce am intrat pe drumurile de caruta dintre tarlalele oamenilor am si ramas impotmoliti. Pamantul era extrem de moale si lipicios. Eu am reusit sa inaintez ceva mai mult, fiind singurul incaltat cu simexuri. Vivi si Rares, echipati amandoi cu anvelope tip geolander au ramas intepeniti in pozitii destul de „emotionante”: unu cu roata din spate si de-a curmezisul spre un valcel iar celalalt oarecum similar. Ne-am chinuit mai bine de o ora sa recuperam masinile de acolo timp in care colac peste pupaza a mai inceput sa si ploua. In fine, am iesit din nou la asfalt de unde si am parcurs cativa km in plus cat sa evitam acele drumuri de pamant apoi printr-o alta localitate am dat atacul la Hasmas, culmea sudica.

Drumul a inceput printr-un fel de islaz pentru ca mai apoi sa intre in padure pe o panta agresiva marginita de santuri sapate de torenti. Pamantul avea alta consistenta de data asta asa ca i-am dat bataie rand pe rand. Un pic mai sus am ajuns la o ravena pe panta inclinata si lungime considerabila. Am urcat mai intai eu cu ceva emotii. Cand a sosit randul lui Vivi, in a doua jumatate a pantei una din roti a alunecat iar masina a incercat sa urce malul din dreapta inclinandu-se ca o racheta in lansare spre cer. A dat el inainte si inapoi cat a putut dar dupa ce a agatat masina intr-un bradut nevinovat indoind un pic de tabla am zis ca mai bine o recuperam cu troliul.

Rares, in tot acest timp a gasit de cuviinta ca poate ar fi bine sa incerce in paralel cu noi o varianta de ocolire. Mare greseala! In curand aveam doua masini blocate, Rares deja smulgandu-i ceva ornamente si indoindu-i tabla masinii intr-o ravena pamantoasa care nu ducea nicaieri. Eu si cu Bogy, copilotul lui Rares, nu stiam unde sa ne mai impartim, la Vivi unde intinsesem doua sufe si o lungime considerabila de cablu pentru o troliere optima sau la Rares care risca sa avarieze tot mai rau masina. Pana la urma am reusit sa facem recuperarea Pintz-ului iar mai apoi a lui Rares care intre timp se mai calmase cu nervii.

Am mai continuat un pic drumul pe urcare lejera in padure dupa care am intrat intr-o zona dreapta cu balti adanci. Balti cu sleauri mari care probabil erau pline cu apa de ani de zile pentru ca dezvoltasera fauna proprie :))

Am trecut de primele 3 dupa care ne-am blocat. Urmau doua balti imense cu sleauri si adancime de 1 m. Primul reflex al lui Rares a fost de a elibera apa din ele asa ca a pus mana pe cazma si a sapat cate un sant in dreptul fiecarei balti. Poate nu ma credeti dar cand am eliberat apa s-au facut doua suvoaie imense care au luat-o la vale prin padure ca doua paraiase. Cat timp Rares cu Bogy au sapat eu si cu Vivi am cautat variante ocolitoare. Pe sub drum nu se putea, padurea fiind prea deasa. Insa pe deasupra drumului, printr-o pajiste cam inclinata, parca s-ar fi putut ocoli totusi. Am avut o mica disputa, ba ca nu putem urca, ba ca e prea inclinat dar intr-un final ne-am mobilizat cu totii si am abandonat ideea traversarii celor doua balti imense. Am ocolit deci pe sus dupa ce in prealabil am pavat urcarea cu crengute de brad ca sa nu alunecam si am umplut cu crengi uscate doua santuri adanci ca sa nu ne lasam barele pe acolo.

A urmat apoi o portiune luuunga de drum lejer, fara probleme, aflandu-ne deja pe creasta inierbata a Hasmasului. Am tinut-o tot asa aerian pe culme, iar vremea parca ne-a rasfatat si ea in tot acest timp, pana cand am inceput coborarea.

Coborarea a fost dificila si ea dar nu asa ca urcarea. Am avut cateva locuri inguste si alunecoase pe laterala, zone pe unde nu mai trecusera masini sau carute de multa vreme si un final glorios pe o rigola sapata de torenti ce lua sfarsit intr-o zona bolovanoasa.

Acolo am cautat un loc de campare lejer pentru ca deja se facuse 7 seara iar noi eram extenuati.

 

Cam asa a fost ziua 1 de offroad.

Va urma!

 

Va salut !

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Re: Transilvania Offroad 2012 Expedition

 

@omoroka & friends

Fratilor - e minunat, daca la anul mai faceti d'astea am vrea si noi - asta daca nu deranjam grupul.

Sper sa mai ai cat mai multe filme si poze sa ne delectam.

:rsp

Too much of a good thing can be wonderful.
Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Re: Transilvania Offroad 2012 Expedition

 

sa ma duc sa-mi desfac o bere si sa iau alunele? :grin:

apropo de ultimul film, cred ca trebuie sa iau in considerare la masina mea si schimbarea barei fata cu una HD...

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Re: Transilvania Offroad 2012 Expedition

 

Cum te-ai descurcat cu benzina in toate zilele astea? din cate stiu eu rezervorul la samurai nu e asa mare .

Urmeaza-ti drumul! oricare ar fi el.
Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Re: Transilvania Offroad 2012 Expedition

 

sa ma duc sa-mi desfac o bere si sa iau alunele? :grin:

apropo de ultimul film, cred ca trebuie sa iau in considerare la masina mea si schimbarea barei fata cu una HD...

 

Si fata si spate as zice. Masina lui Rares a avut cel mai mult de suferit in expeditia asta datorita unghiurilor de atac si degajare mici. La bara fata s-ar putea face o decupare in partea inferioara asa cum se practica la modelele mai vechi de Jimny, astfel ii maresti considerabil unghiul de atac.

Va salut !

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Re: Transilvania Offroad 2012 Expedition

 

Cum te-ai descurcat cu benzina in toate zilele astea? din cate stiu eu rezervorul la samurai nu e asa mare .

 

Eu am avut doua canistre de rezerva a cate 10l iar Vivi cu Pintz-ul care era cel mai mare consumator vre-o 4 canistre a cate 20l. Chiar si asa insa o data la 2 zile am iesit la asfalt sa ne reaprovizionam cu combustibil si de-ale gurii... in special bere :ha:

Va salut !

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Re: Transilvania Offroad 2012 Expedition

 

TOE 2012 – ziua 2

 

Ei bine Ziua 2 a fost cea mai grea zi dintre toate... din toate expeditiile. V-am facut curiosi? Nimic nu prevestea ce urma sa se intample in acea dimineata frumoasa in care soarele parea sa-si faca in sfarsit loc inaintea norilor si a ploilor ce ne tot bantuisera.

Ne-am strans calabalacul si am parasit tabara. Am intrat rapid in localitatea Trei Fantani iar la mijlocul ei am cotit stanga pe o ulita ingusta si pietroasa. Ne-am oprit in dreptul curtii unui om pe langa care acea ulita trecea transformandu-se intr-o ravena stancoasa. Traseul pe acolo ar fi trebuit sa continue insa am preferat sa-l cinstim propietarul terenului alaturat cu un pet de bere pentru a ne deschide poarta si ocoli pe la el prin curte acea zona.

O data trecuti de partea cealalta, vazand cat de ingust si accidentat era drumul am intrebat daca pe acolo au mai trecut masini. Omul ne-a zis ca masini trec foarte rar pe acolo iar cand trec sunt in special pe coborare si mai putin pe urcare. Ne-am continuat drumul pana la intrarea in padure unde am fost intampinati de niste sleauri si noroaie uriase. Era o varianta de ocolire insa pe panta inclinata si noroioasa. Am bagat Pintz-ul lui Vivi la inaintare insa acesta n-a vrut sa urce decat jumatate de panta chiar si cu blocantele cuplate. Mai departe a trebuit sa-l troliem. Cand a venit randul lui Rares lucrurile au stat mai complicat. Rares tocmai descoperise ca avea o problema la masina, cauzata probabil de ABS care nu-l lasa sa franeze in anumite conditii: cand era pe teren alunecos, in reductor si venea cu spatele. Asa ca am muncit un pic sa presaram crengute de brad pe terenul alunecos si, mai mult, sa spargem cu barosul de 10 kg o stanca ce statea fix in calea diferentialelor lui. Da, in aceasta expeditie am avut la noi multe „scule de bricolaj” si „unelte gradinarit” printre care baros si tarnacop 

Am aranjat noi acea urcare cum am putut insa Rares nu a reusit sa o dovedeasca. In plus, datorita problemei cu frana a alunecat periculos inapoi oprindu-se cu diferentialul spate intr-o alta stanca. Norocul a facut ca nci unu nici altul nu au cedat!

Am procedat pana la urma la o recuperare cu troliul lui Vivi si scripete de copac astfel incat dupa aproape doua ore de munca aveam in sfarsit doua masini sus, in apatul pantei. Mai eram eu. La mine a fost simplu... am urcat din prima si fara emotii, deh eram singurul cu simexuri iar masina mea era muuult mai usoara.

 

Dupa acest episod a mai urmat un set de sleauri noroiaoase insa mult mai abordabile, o mica poienita si brusc relieful s-a schimbat intr-unul stancos si extrem de abrupt. Am urcat o panta agresiva pana la un drum ingust ce inconjura o stanca precum o brana. Drumul era extrem de ingust, aerian si presarat cu praguri. Sincer nu stiu cum a trecut pe acolo Rares cu masina lui care e semnificativ mai lata decat Pintzul si samuraiul meu, cert e ca a trecut. Un pic mai sus am ajuns intr-un fel de poienita suspendata. Ne-am dat jos din masini si am inceput sa ne exprimam indoielile asupra traseului. Rares era cel mai circumspect. Intr-un fel avea si motive fiindca incepuse ziua cam prost... si asta si aia de ieri  Eu unu am spus de la bun inceput ca ne putem intoarce daca li se pare greu. Am stat, ne-am gandit iar pana la urma am hotarat sa-l trimitem pe Bogy, copilotul lui Rares, sa inspecteze drumul inainte la picior. Vestile lui la intoarcere nu au fost prea imbucuratoare. Cica era o zona in care drumul se ingusta foarte mult: in stanga stanca inclinata, in dreapta copaci si hau. Am intrebat daca e un loc de intoarcere in apropiere si pentru ca Bogy a raspuns afirmativ am decis sa mergem cu masinile pana acolo sa vedem despre ce e vorba. Traseul continua abrup iar pana la locul de intoarcere indoielile ni s-au accentuat si mai mult. Cand in plus am vazut si portiunea de traseu remarcata de Bogy ne-am dat seama ca pe acolo ori vom trece cu daune ori de loc. Si totusi Vivi iese la inaintare si ne spune ca ar vrea sa incerce. Se urca in masina, cupleaza ambele blocante si inainte de a ne dezmetici noi, mai rezemat de cate un copac, mai derapand intr-o parte si alta trece de acea zona destul de ieftin: masina un pic atinsa si o coarda de prindere a prelatei rupta.

Rares se incapataneaza si incepe sa-si faca planuri de urcare. M-a duc la el si-l mai intreb o ultima data inainte de a se urca in masina: „ma, esti sigur ca vrei sa faci asta?” Imi raspunde afirmativ si porneste. Deznodamant: pragul dreapta infundat pe o lungime considerabila, doua usi usor infundate, bara spate infundata si lampa semnalizare spate sparta. Masina lui alunecase lateral in urcare sprijinindu-se cu pragul de un copac pentru ca dupa aeea sa scape inapoi, oprindu-se intr-un copac. Daca nu era acel copac acolo probabil ca Rares ar fi fost pe fundul prapastiei.

Brusc nervozitatea a crescut. Injuraturi, stare de incordare, nervi. Recuperarea parea imposibila insa dupa ce am modelat un pic drumul stancos cu barosul si tarnacopul, am taiat un copac si l-am folosit pe post de balustrada pentru a ghida masina, plus ceva trolieri cu scripete si multe sufe inlantuite am reusit sa il tragem pe Rares inapoi. Acesta abdicase si de nervi ca lovise deja in doua zile atat de mult masina vroia sa se intoarca pe unde urcase si sa ia drumul casei. Vivi nu prea mai putea intoarce, sigura lui varianta fiind de a merge inainte. Eu eram cumva la mijloc. Dupa cateva discutii am stabilit urmatoarele: Rares cobora inapoi cu Bogy in Trei Fantani si ocolea Hasmasul prin Lacu Rosu pentru ca mai apoi sa ne intercepteze de partea cealalta a muntelui, unde se incheia traseul in timp ce eu il acompaniam in urcare pe Vivi.

Dupa ce am asteptat pe statii sa vedem ca Rares trece de braul suspendat m-am urcat in masina, am cuplat blocantul si am inceput urcarea. Aceasta avea doua puncte dificile: unu chiar la inceput unde ramasese blocat Rares si pe care l-am dovedit usor iar unu in capatul celalalt. Acolo era un mal stancos care inclina masina lateral foarte agresiv. I-am dat cum am putut eu mai bine acolo insa m-am pomenit dintr-o data cu masina pusa de-a curmezisul, cu o roata pe marginea drumului si mijlocul masinii aproape rezemat de un copac. M-am urcat cu picioarele pe frana si l-am chemat pe Vivi prin statie urgent sa ma sigure. Daca eram baiat destept ma asiguram de la bun inceput si urcam acea panta troliat cu riscuri zero.

Am pus troliul care tragea la limita lui. Efectiv vedeam cum se rupeau unele fire de otel. Ma ascunsesem dupa volan de frica sa nu zboare cablul spre mine. Si ca sa fie tabloul complet m-am trezit ca mi s-a mai ars in timpul trolierii si siguranta generala a masinii, noroc ca aveam una de rezerva la mine.

In fine, am reusit si m-am recuperat intr-un final din acea situatie iar ce a urmat a fost cea mai frumoasa ascensiune 4x4 pe care am facut-o vre-o data. Pe un drum abrupt, stancos si ingust cat o poteca turistica, am mers mai mult cu blocantul spate cuplat si trebuie sa va spun ca au fost cateva zone in care chiar si asa am trecut dificil, aceasta a fost o urcare pe care n-o voi uita prea curand, va asigur.

Am aflat prin statie la un moment dat ca Rares si Bogy ajunsesera cu bine jos in Trei Fantani lucru care ne-a mai injectat un pic de optimism.

Cu aceasta nota optimista am si ajuns pana la urma in Poiana Alba, locul cel mai inalt al traseului de unde dupa o scurta pauza am inceput coborarea pe celalalt versant. Aici drumul se contura mult mai clar, semn inca o data ca acest traseu ar fi fost preferabil de parcurs in sens invers.

Surprizele nu au incetat sa apara nici la coborare. Chiar inainte de o stana cand ca o ironie a soartei din doua variante de drum, una mai usoara si sigura alta incerta, am ales-o... nu stiu din ce ratiuni pe a doua, la scurt timp am ramas innamoliti si eu si Vivi intr-o „burta vacii”. Eram stresati ca ne prinde noaptea pe munte asa ca ne-am recuperat in paralel cat de repede am putut. Apoi ne-am continuat coborarea. Aceasta a parcurs un drum noroios dar accesibil pana intr-o zona unde padurea disparea facand loc unei vai inierbate. Acolo ne-am reauzit prin statii cu Rares care ne astepta deja in capatul traseului. Finalul a fost si el destul de abrupt insa fara probleme: o coborare lunga si directa pe o coama inclinata.

Am incheiat ziua in acea vale frumoasa in care ne-am instalat tabara de seara si am campat.

 

Am invatat multe de la acea zi:

1. Ascultat-ti instinctele si ia in considerare varianta intoarcerii atunci cand nu te simti sigur;

2. Alege varianta cea mai sigura de traversare a zonelor dificile, inclusiv trolierea de la bun inceput;

3. Parcurge doar traseele adecvate masinii tale;

4. Analizeaza cu atentie terenul si pregateste-l inainte de a incepe traversarea unor zone cu risc, nu dupa ce ai ramas blocat;

5. Intotdeauna mergi in teren cu pneurile dezumflate – noi din comoditate nu le-am dezumflat iar in plus Rares bagase din greseala cu o seara in urma 4 atmosfere intr-o roata pe spate!

 

Am mai invatat si cateva lectii de viata de la un domn in varsta de 80 de ani, fost tapinar in exploatarile forestiere ce traia la poalele Hasmasului. El a stat tot timpul langa noi la acea trecere dificila pentru a ne veghea si ajuta, pentru a-ncerca sa ne protejeze de rele in acel loc in care, ne-a spus el, se mai rasturnase o masina cu cativa ani in urma si au murit oameni. Acel om a fost ingerul nostru pazitor. A coborat cu Rares inapoi in Trei Fantani si nu a acceptat cei 50 lei oferiti pentru ajutor in ciuda faptului ca nu avea pensie, nici un alt venit financiar si traia de multi ani intr-o modesta casa de chirpici si piatra, hranindu-se doar cu ce-i oferea natura, o vaca si cateva gaini.

 

A fost o zi foarte dura, plina de evenimente si cu toate ca aveam multe camere video & foto la noi, cele mai interesante momente din zona dificila si coborarea le-am ratat din cauza stresului si a tensiunii. Am reusit totusi sa incropesc filmuletul de mai jos.

 

Va urma!

 

 

Va salut !

Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri

Re: Transilvania Offroad 2012 Expedition

 

Salut!

Felicitari, se pare ca a fost o excursie frumoasa. Am fost de cateva ori in zona si pot sa confirm , ca urcarea de la Trei Fantani pe creasta Hasmasului este una intr-adevar dificila. De la Poiana Alba dupa o urcare usoara se poate ajunge pe drumul de creasta ( marcaj turistic banda rosie ) un drum frumos, cu o priveliste superba , ce duce direct la pasul Pangarati.

Pe de alta parte Poiana Alba si imprejurimile fac parte din Parcul National Cheile Bicazului-Hasmas .....

Editat de KTibor
Link spre comentariu
Distribuie pe alte site-uri


×
×
  • Creează nouă...

Informații Importante

Accesul pe Forum Club4x4 este conditionat de respectarea Regulamentului - Termeni de Utilizare