Anunț

Adună
Nici un anunț încă.

despre IMS cu cel care l-a proiectat

Adună
Acesta este un topic important.
X
X
 
  • Filtrează
  • Ora
  • Arată
Curăță tot
postări noi

  • #16
    Re: despre IMS cu cel care l-a proiectat

    Postat în original de Astral Vezi post
    Sper sa nu inceapa o discutie alta decat despre IMS si istoria mai putin stiuta a acestei masini......va rog !

    si
    "
    "Trebuie sa fii schimbarea pe care doresti sa o vezi in lume". "

    Calea spre schimbare de multe ori incepe cu discutii...contextul topicului,arondat contextului actual,ar putea oare sa nu le stirneasca ? ; pe linga fila de istorie ,e imposibil sa nu facem comparatie cu vremurile de azi,sa nu ne intrebam "oare de pe urma acestor timpuri ce o sa ramina ?" Si nu ma refer la prostitutie ca principala calitate a oamenilor politici,nu ma refer la amintirea miliardarilor semi-analfabeti sau a golaniei ca atribut prezidential.
    Dorinta initiatorului de topic s-a vrut a fi una poate putin mai complexa(sa-mi fie iertata afirmatia daca e pretentioasa ),nu doar o prezentare pe care a considerato interesanta referitoare la aparitia IMS-ului ,ci si o parabola intre timpuri. E important (si sintem cu totii tributari acestui tip de intrebari) sa ne raspundem e ce oare cindva s-a putu face IMS-ul si azi nimic ? Sint lucruri grave care pina la urma ne ating pe toti . IMS-ul devine (ca si multe altele) un simbol al conditiei noastre,trecute si prezente .
    Pt.cei care stiu sa citeasca printre rinduri,inchei participarea mea in acest topic cu doua fotografii pe care doresc sa le denumesc " Azi" .
    Inca o data,multumesc celor care au apreciat topicul !
    Fișiere atașate
    IMPOTRIVA VINATORII , IMPOTRIVA ASASINILOR DE ANIMALE !

    Comentariu


    • #17
      Re: despre IMS cu cel care l-a proiectat

      Astazi nu se mai face asa ceva pentru ca poate nu mai este nevoie. Si chiar daca s-ar mai vrea cred ca depresia este prea mare. Parerea mea este ca ARO a disparut din cauza apetitului prostesc pe care l-au avut romanii pentru lux, sau poate ca a fost prea mult pentru nevoia lor. I-mi place M-ul ca masina de pus la treaba insa observ ca exista constrangeri cum ar fi motorul prea mare, teama de a fi incadrata ca masina de lux, teama sa nu mai gasesc piese cand acestea clacheaza ... ma rog, Felicitari celor ce-au avut ocazia sa creeze ceva pur romanesc ca IMS.

      Comentariu


      • #18
        Re: despre IMS cu cel care l-a proiectat

        sal stiti ce este mai crunt? ca nu se face mai nimic la incurajarea posesorilor de ims la pastrare. cum drac sa te apuci sa refaci un m cind i-ti baga un impozit "occidental" . o gramada de m-uri s-or dus la remat in primi 10ani de dupa' 90 destul de tirziu s-o trezit lumea ca avem ceva beton. va dati seama ca in ro se plateste pt un m aproape 500 euro pe an....sa iesi la sf de sapt?
        la un moment dat ma batea gindul sa-mi inscriu m pe it ca m-ar costa jumate.....da cum gatu militi sa am nr macaronar pe un m????

        Comentariu


        • #19
          Re: despre IMS cu cel care l-a proiectat

          Un articol pe aceeasi tema :
          http://www.4tuning.ro/masini-tunate-...wsletter_49644


          Comentariu


          • #20
            Re: despre IMS cu cel care l-a proiectat

            am fost zilele acestea pe la domnu mircea grava (colonelu') pe la zlatna , acum au in restaurare inca 2 m-uri , unul aproape gata iar la unul mai este destul de munca . o sa ii amintesc faptul ca are cont si aici sa mai puna ceva poze si informatii.
            nu bate ceva prea tare pe masina , e data muzica prea incet

            Comentariu


            • #21
              Re: despre IMS cu cel care l-a proiectat

              Postat în original de Astral Vezi post
              sal masinile-s trasnet dar ce nu ne arata macar o poza cu starea masinilor la inceput....... ca m-uri luate de la armata cu "sarut.mana" si dat o mana de polish am vazut.

              Comentariu


              • #22
                Re: despre IMS cu cel care l-a proiectat

                daca nu o sa puna domnu mircea poze , din lipsa de timp , o sa ii cer acceptul sa pun eu ceva poze . dar din pacate nu am decat cu ceea ce este acum in lucru , si crede-ma ca nu au fost bijuterii care au necesitat doar un polish..
                nu bate ceva prea tare pe masina , e data muzica prea incet

                Comentariu


                • #23
                  Re: despre IMS cu cel care l-a proiectat

                  Postat în original de fan2474 Vezi post
                  sal masinile-s trasnet dar ce nu ne arata macar o poza cu starea masinilor la inceput....... ca m-uri luate de la armata cu "sarut.mana" si dat o mana de polish am vazut.
                  Pentru ca scopul articoluli nu era unul de prezentare a restaurarii/reconditionarii masinilor respective, ci doar de omagiu.....si ma cam indoiesc ca au trebuit doar "coafate" sa dea bine in poza.....


                  Comentariu


                  • #24
                    Aro si ims

                    Stiti care e paradoxul?pana acum 10 ani toti scuipau pe aro si ims.acum sunt legende vii.a devenit un lux sa devii un posesor de ims original.stima celor care le pastreaza asa cum au fost ele create si le intretin exemplar
                    SPEED

                    Comentariu


                    • #25
                      Re: despre IMS cu cel care l-a proiectat

                      Mie chiar imi e dor de postarile Colonelului. Ma bucur sa revad munca lui.

                      PS. Ce ciudat, nu sunt atat de vechi incat sa ajung la lamentari gen "pe vremea mea...", dar uite ca tot sunt nostalgic legat de unii membri pe care eu ii luasem de model cand am inceput.
                      Ultima editare de f_zoltan; 12.nov.2011, 22:35.
                      Samurai incepator

                      Comentariu


                      • #26
                        Re: despre IMS cu cel care l-a proiectat

                        o paranteza sper sa nu fiu rautacios , dar acest prim automobil romanesc ca si toate celelate sint doar niste copii mai mult sau mai putin reusite

                        Comentariu


                        • #27
                          Re: despre IMS cu cel care l-a proiectat

                          mare adevar ai spus...

                          stii ca si roata de la masina ta este o copie ?

                          Comentariu


                          • #28
                            Re: despre IMS cu cel care l-a proiectat

                            Postat în original de 13 Todesengel Vezi post
                            De vorbă cu unul dintre creatorii primei maşini româneşti
                            Suntem siguri că cititorii fideli ai „Argeşului” au reţinut povestea extraordinară a lui Michael Nicolescu, românul din Răteşti care a reuşit performanţa extraordinară de a studia cu bursă la Facultatea de finanţe- bănci din cadrul Wharton, SUA, facultate catalogată drept cea mai prestigioasă din lume. Povestea familiei Nicolescu este însă una şi mai interesantă. De curând scriam despre bunicii lui Michael, Cristian şi Necşuţa Nicolescu, care şi-au sărbătorit, de Sfânta Maria, Nunta de Diamant. Pentru musceleni mai ales, povestea de viaţă a lui Cristian Nicolescu se va intersecta într-un mod cât se poate de interesant cu un subiect care a devenit legendă: naşterea uzinei ARO şi producerea IMS-ului. La aproape 90 de ani, cu ajutor de la Marian, fiul său şi tatăl lui Michael, Cristian Nicolescu îşi aminteşte exact şi cum a ajuns la ARO, şi cum s-a numărat printre echipa de vis care a proiectat prima maşină de la Câmpulung, dar şi cum a trebuit să plece de la uzină. Alături de colegii de la Muscel TV, Ema şi Adrian Popa, am mers la Răteşti pentru a afla povestea lui Cristian Nicolescu şi a IMS-ului care a făcut istorie.
                            De la vermorele, la IMS-uri

                            Cristian Nicolescu a intrat pe poarta fabricii de la capătul Câmpulungului când s-a întors din război. A plecat cu trenul de la Gropeni, în vagonul de poştă, în anul 1947, ca să se angajeze la secţia de elice a lui IAR de la Câmpulung.
                            „La uzină, toţi şefii erau ridicaţi din muncitori. La personal, am găsit un fost coleg care mi-a spus că trebuie să dau o probă”.
                            Meseria o cunoştea, şi lăcătuşeria, şi mecanica, aşa că nu i-a fost teamă de proba de lucru pe care urma să o susţină. A avut de făcut o piesă dificilă: „Am dat proba de lucru şi am măsurat pe maşina de rectificat hexagonul şi l-am rectificat nu la 10, ci la 5 sutimi. Am făcut matriţa. Am primit categoria II. Unu era categoria cea mai mare şi s-au dus la director, la Barbieri, şi în două săptămâni m-am trezit cu categoria I.”

                            Era în vremea în care la Câmpulung se construiau stropitoare pentru pomi şi războaie de ţesut. Cei mai mulţi muncitori erau veniţi de la Braşov, din timpul războiului, când se construiau elice pentru avioane. Pentru că cererea de elice scăzuse, specialiştii s-au reorientat pentru ce se cerea în România acelei epoci. Dar au pierdut şi războaiele de ţesut, că aşa se hotărâse la Bucureşti, aşa că trebuia ca fabrica să se reorienteze, mai ales că numărul muncitorilor ajunsese cam la o mie. Au primit sarcina, de la Minister, să creeze o motocicletă. S-a format şi un departament de cercetare condus de inginerul Octavian Waschievici, Cristian Nicolescu a devenit şeful proiectanţilor şi Constantin Munteanu şef la SDV-uri. Echipei i s-a alăturat şi un motociclist de marcă al României anului 1953, Ioan Meszaros, participant la competiţii cu o motocicletă pe care o realizase singur. IMS 53 nu s-a lăsat prea repede concepută; după zile în şir de muncă, zece motociclete au defilat prin centrul Bucureştiului, prin faţa oficialităţilor. Dar producţia de motociclete a fost sistată, motivul îl ştie bine Cristian Nicolescu: „Au fost bune, dar au fost considerate de lux. În momentul ăla se vorbea de agricultură, aşa că ne-au cerut să facem o căruţă. Au adus un GAZ rusesc şi un Land Rover american. Ne-au cerut să semene faţa cu GAZ-ul şi spatele cu Land Rover-ul, să nu se supere nici ruşii, nici americanii. Eu eram la motoare, dar la şedinţa tehnică au stabilit să trec la caroserii. Aici era mai greu, trebuia să vezi piesele în spaţiu, dar nu m-a deranjat”.
                            S-a format echipa care avea să realizeze primul autoturism românesc de teren, IMS 57, echipă pe care fiul lui Cristian, Marian, ne-o prezintă de pe o listă scrisă pe o hârtie. De altfel, multe dintre amintirile lui Cristian Nicolescu sunt adunate cu migală de fiul său, ca documente ale unei istorii despre care deja vorbim cu „a fost odată”.
                            IMS-urile 57 şi 59

                            Inventatorii IMS 57 au fost „Octavian Waschievici, şeful echipei de proiectare, lui taică-miu i-a revenit să proiecteze partea de caroserie, domnului Pahonţu i-a revenit partea de punţi, domnul Toni Ioanide, căruia îi plăcea să şi cânte la acordeon, era de origine grec, i-a revenit să proiecteze şasiul şi în acest colectiv mai lucrau ca desenatori Gheorghe Prală, Puiu Ghelmeci, Ilie Marin, Fisioglu şi nea Gicuţă Ciolan, a cărui poveste muscelenii trebuie să şi-o aducă aminte (l-a muşcat ursul în curtea fabricii, nu s-a tratat cum trebuie şi a murit). Acesta era colectivul de proiectare. Colectivul care trebuia să pună în practică ce se punea pe hârtie era condus de Grigore Negoiţă. Nea Negoiţă, care era şef, era foarte bun tinichigiu. În colectivul de tinichigii au fost: Gheorghe Holboşan, Angheluţă, poreclit Dibaciu, un tinichigiu foarte priceput, nea Gogu Eremia, poreclit, din cauza unui tic verbal, „Te doare capu’”, şi domnul Armeanu. Roţile au venit făcute de la Braşov, şasiul şi caroseria s-au făcut la Câmpulung şi motorul a venit de la Braşov gata făcut”.
                            În numai câteva luni au fost făcute primele maşini. Pentru prezentarea oficială trebuia să fie realizate 10 maşini, dar au terminat numai 5. Pentru fabricarea maşinilor s-a realizat o hală nouă, descrisă simplu de Cristian Nicolescu: „La etaj se montau caroseriile şi dedesubt maşinile şi la cap era dispozitivul de rulare. De acolo ieşeau în parc. În ’57, după ce s-au prezentat, s-au făcut 100 de bucăţi. În uzină se schimbaseră, între timp, directorii. Barbieri a fost înlocuit cu un muncitor, Maizer Adalbert, care era văduv şi cam bolnav. S-a prăpădit. În locul lui a venit director Victor Gloşaru. El a fost director când s-au făcut motocicleta şi IMS-ul”.
                            După prezentarea oficială a urmat şi testul de rezistenţă pe care tot memoria fantastică a lui Cristian Nicolescu ne-o dezvăluie: „S-au dat probe pe cazematele de la Mărăşeşti şi toate maşinile care au concurat acolo au rămas pe drum. Inclusiv una făcută la Timişoara, pentru că şi acolo se făcea o maşină. Singura care a ajuns la cazemate cu pământul până la osii a fost IMS 57. Şmecherii de atunci, când au văzut că au urcat pe cazemate, au zis GATA! Şi s-au mai făcut 100”.
                            M461 - o maşină de succes, dar o mare supărare personală

                            Pentru a completa echipa cu specialişti, majoritatea celor implicaţi în realizarea IMS 57 au plecat la facultate. Pe Cristian nu l-au lăsat şefii să plece, pentru că era omul de bază, iar la caroserie mai trebuia lucrat. A fost prima mare supărare din toţi anii de bucurie adunaţi în fabrica de la Câmpulung.
                            În 1959, modelul IMS 57 a fost înlocuit cu IMS 59, care avea motorul identic, dar care avea modificări la şasiu, care era drept, nu mai era curb, şi i-a fost mărită garda la sol pentru a fi un autoturism de teren.
                            În 1961 s-au reîntors de la facultate şi evident că s-au schimbat şefii. A venit la conducerea proiectării, în locul lui Cristian Nicolescu, inginerul Waschievici, şefi la construcţii erau inginerii Bădescu şi Aurel Nicolescu.
                            „Au zis să facem o altă maşină. Am încercat cu caroserii de Volgă, dar la Volgă nu ne-a mers pentru că, fiind lată, la o anumită viteză rămâneai fără direcţie şi ne-am întors. Şi stop. Am trecut la M 461. Echipa este cea pe care am scris-o eu aici…” Marian ia o foaie de pe masă şi găseşte repede lista pe care o citeşte cu un fel de evlavie în glas: „Ioan Ion - proiectare punţi, Livovschi Petre – inginer, a lucrat la motor, domnul Copăescu lucra aparatura de bord şi inginerul Zota, care era tehnolog şef. Această echipă a venit în 1961 împreună cu proiectarea noii maşini”.

                            Povestea o preia Cristian Nicolescu: „La M 461 totul a fost făcut de noi. Fac o paranteză, segmentul de ungere de la motorul de 8 Carpaţi nici la Academie nu au ştiut să-l facă, dar l-am făcut noi, la Câmpulung. Au venit cu ideea să facem un motor mai puternic, cei de la armată au venit cu sugestia, au venit cu ideea să-l facem de 80 de cai. Până la urmă am făcut din V8 pe care l-am tăiat pe jumătate. De-aia s-a numit şi «jumătate Carpaţi». Pe noi, cei de la proiectare, ne-au băgat într-un salon de la primărie. Am stat 3 ani acolo, pe la jumatea lui ‘63 ne-am mutat. Era motorul gata. Carcasa ambreiajului era din fontă, grea cât blocul motor. Am făcut eu instalaţia de evacuare. Şeful m-a supravegheat. Când am terminat-o, mi-a zis că am făcut-o bine. Eu i-am răspuns că în viaţă n-am crescut pisici! Am făcut şi instalaţia de montare a pompei de benzină şi a pompei de ulei, am făcut prinderea motorului pe faţă şi multe, multe altele”.
                            Şi cu exportul M-urilor sunt poveşti interesante. Primul lot de maşini s-a exportat în Vietnam, dar nu voia nimeni să le transporte. Le-au dus grecii cu vaporul, dar transportul a fost bombardat şi Vietnamul a făcut din nou comanda. Uzina ajunsese la 10.000 de angajaţi, iar maşinile ajungeau în toate colţurile lumii, cu un mare succes în America Latină.
                            De la export, discuţia s-a dus la ministrul Chivu Stoica, cel care supraveghea fabricarea maşinilor de la Câmpulung. Chivu Stoica primise de la americani un Jeep pe care l-a adus la Câmpulung ca să-l aibă drept model. De la M trebuia să se treacă la o maşină modernă. Acesta este începutul autoturismului ARO.
                            Treptat, Cristian Nicolescu a ajuns să colaboreze cu şcoala de şoferi, unde a predat până în anul 1969 cu jumătate de normă. S-a hotărât să plece definitiv de la uzină. Directorul Nagy nu voia să-l lase, dar nici nu-i mărea salariul, aşa că până la urmă a lăsat proiectarea pentru şcoală. Peste ani s-a întâlnit cu Nagy; acesta i-a cerut să se reîntoarcă la uzină pentru că are bani să-l plătească, dar Nicolescu nu a mai vrut. Dor de maşini i-a fost în continuare. Dovada cea mai puternică este bucuria cu care povesteşte despre IMS-uri şi despre M-uri familiei. Acum, la aproape 90 de ani, este printre puţinii supravieţuitori ai aventurii care s-a numit „prima maşină românească”!
                            Din gospodăria de la Răteşti, povestea s-a încheiat cu o privire care exprima, dincolo de melancolia imaginii echipei legendare de la Câmpulung, o umbră de durere că ARO a ajuns, din legendă, un semn de întrebare şi un mare regret, fiind închisă, aşa cum cred cam toţi câmpulungenii şi nu numai, pentru „că aşa au fost interesele unora”.


                            Foarte interesant si miscator, totodata! M-a lasat cu lacrimi in ochi si cu un gust amar in gura.

                            FELICITARI SCRIITORULUI!! CINSTE INTERVIEVATILOR!!!

                            CRACIUN FERICIT si AN NOU cu SANATATE tuturor OAMENILOR din aceasta TARA FRUMOASA!!
                            ........ A Woman's Rule of Thumb: If it has tires or testicles,You're going to have trouble with it. .........
                            ... For men: Any hobby with tits or wheels will leave you broke...

                            Comentariu


                            • #29
                              Re: despre IMS cu cel care l-a proiectat

                              Cu completarea ca nu Chivu Stoica primise de la americani un Jeep. Gospodaria de partid cumparase 8 Jeepuri pentru vanatoare pentru Ceausescu. 4 Wagooner si 4 Cherokee. Doua au fost duse pe blat la Clung demontate si facut "reverse engeneering" pe baza lor. Apoi s-au intors la ITBN Bucuresti unde au ramas pana dupa revolutie cand o parte au fost "cumparate" de Petre Mihai Bacanu. Ceausescu a folosit ARO la vanatoare multi ani mai tarziu.
                              LA MULTI ANI

                              Comentariu

                              Procesare...
                              X

                              Sqreen | Runtime Application Protection