Anunț

Adună
Nici un anunț īncă.

Povestea IMS-lui.....53

Adună
Acesta este un topic important.
X
X
 
  • Filtrează
  • Ora
  • Arată
Curăță tot
postări noi

  • Povestea IMS-lui.....53

    Daca tot v-a placut topicul meu despre aparitia masinii de teren IMS,ma voi lega de acesta denumire postind povestea aparitiei premergatoare,tot cu acest nume; prima si singura otocicleta romaneasca ,IMS 53 (sper ca nu se va gasi vreo inteligenta creatoare care sa sterga acest topic pe motiv ca nu are legatura cu off-roadul(se poarta!),pina la urma IMS 53 si IMS 57,IMS 59,sint niste file de istorie legate.
    Nu am meritul de a fi cautat si descoperit aceasta poveste,este o intimplare,un "paste"de pe alt forum,dar ca si celalalt topic,sper sa-l considerati interesant .

    Aceasta este povestea primei motociclete romīneşti, I.M.S.-53, fabricată īn doar zece exemplare. (sursa „O maşină străbate lumea”, de Ion Chingaru şi Cornleiu Filip, Ed. Sport Trurism (dec. 1987)).

    Drumul spre automobil l-am pornit cu... motocicleta, obişnuiesc să spună oamenii mai <<vechi>> ai īntreprinedrii, adică aceia care au şi fabricat-o. Oricine doreşte poate s-o admire. Se află expusă la loc de cinste īn noua expoziţie din pavilionul central, īn care este reconstituită prin exponate, panouri, fotografii şi grafice evoluţia unităţii.
    Dar să ne īntoarcem īn timp, la īnceputul aniilor cinezeci. Oamenii īşi amintesc iar documentele vremii confirmă spusele lor. Spre exemplu, īn anul 1951, Īntreprinderea Metalurgică de Stat, Cīmpulung, cu se numea pe atunci, oamenii īi spuneau simplu I.M.S., număra 560 de angajaţi.
    Continua să persiste aceiaşi cronică lipsă de cadre tehnice, existānd abia şaptezici şi opt de tehnici şi maiştrii şi numai trei ingineri. Dar, aşa cum se sublinia prin şedinţe, la diferite īntruniri şi analize, <<problema era īn curs de rezolvare>>, adică, īn acel an toamna, s-au numărat cei şaptezeci şi nouă de <<boboci>>, absolvenţi ai primei şcoli profesionale ce funcţiona pe līngă īntreprindere. Dacă numărul şi calificarea personalului era īn continuă creştere, nu acelaşi lucru se putea sune şi despre halele de prodcucţie, despre dotarea tehnică.Spaţiul de fabricaţie a devenit tot mai īngust, deşi se mai amenajase o baracă, intrată īn patiomoniul fabricii odată cu Naţionalizarea īn 1948.
    Altele erau īnsă atinci preocupīrile arzătoare ale oamenlior. Li se oferea o nouă şsnsă de afrimare. După izbīnda cu ringurile şi flazerele, poate o compensaţie pentru transferarea produselor amintite la Cluj, muncitorilor li s-a pus din nou la īncercarea ambiţia şi potenţialele creatoare: să realizeze primele motocilcte romāneşti! Era o provocare pe măsura entuziasmului. Unul dintre venetici, din cei nouăsprezece <<īntemeiteori>>, veniţi īn 1944 de la Braşov şi rămaşi, Octavian Waschievici, cel zis Roşcovanul, a urcat repede trepetele afirmării devenind şeful proiectării. Şi de acolo īncepea tot greul. Porneau, cum se spune cu mīinile goale. Nu tu documentaţie pusă la punct, nici tu pregătire tehonoligică, nici atītea şi atītea altele. Rememorīnd, veteneranul zīmbeşte şi se īntreabă dacă acum, īn anii optzeci, tinerii s-ar apuca cu mijloacele lor de o asemenea treabă. Entuziasmul pe care l-au avut ei a faăcut īnsă să cadă toate obstacolele.
    Lui Octavian Waschievici i s-a alăturat Ion Mesaroş, venit de la Reşiţa, alergător năstruşnic īn cursele de motocross, cu motocilcetă meşterită de el. Alţi doi, <<cooptaţi īn colectivul motocicletelor>>, Costică Constantinescu şi Victor Bălăşoiu, au făcut lungul drum pīnă la Arad ca să-şi cumpere cite o motocicletă. Voiau astfel <<să se documnteze pe viu>>. De fapt, īn jurul poriectării şi fabricării celor zece motociclete pentru omolgare era polarizat interesul general. Mai īnīi s-a desenat o motocicletă īn mărime nataurală, căutīndu-se să aibă o linie cīt mai simplă, dar originală, individualizīnd-o faţă de celelalte existente, produse de firme străine de renume. Dar, partea cea mai grea s-a dovedit a fi pregătirea pentru fabricaţie. Erau atīţia <<specialişti>>, cu tot atītea păreri, iar nepotrivirile dintre schiţe, iar nepotrivirile dintre schiţe, calcule şi măsurători au porvocat un adevărat calvar, tradus īn nopţi devenite zile, īn sicuşii şi īn dispute, īn căutări, frămīntări, muncă.

    P.S. Are cineva ceva date tehnice despre ea?
    Florea Leonida, alt veteran, şi el facīnd parte dintre <<cei nousprăzece descălecătroi şi ctitiori>>, numit şi cititul, darātorită psiunii sale necurmate pentru literarură, povesteşte:
    <<… Proiectanţii, ce să vă spun, adică oamenii lui Waschevici se descurcaseă binişor, nimic de zis. Dar vorba aia, teoria ca teoria! Pe hīrtie totul era frumos, merfgea de minune, īnsă practica ne-a pus pe... lapte dulce ! Īncordarea, timp de vreo două luni, a fsot atīt de mare, īncīt nu se mai ştia care erau proiectanţii şi care erau <<şerbarii>>, cum nise spunea nouă, celor cu <<practica>>. E derept că lucram meşteşugăreşte, piesă cu piesă, iar din cele stricate cred că am mai fi putut face vreo alte douăzeci de motociclete. Deh, aşa-i la īnceput, mai ales cu sculele şi maşinile pe care le aveam noi pe atunci ...!... Nenorocirea era la tratamente. Acolo ne <<picau>> piesele. Petre Moldoveanu nici u mai avea curajul să le bage īn cuptor fără să fie asista de cinvea din conducere. Tainele şi <<capcanele>> ne pīndeau la orice pas, la fiecare nouă īncercare, chiar dacă făceam totul cu cea mai mare atenţie.
    Se apropia primăvara. Avusesm o iarnă geroasă, care ne cam ţinuse pe loc, şi ne-am trezit īn criză de timp. Ce era de făcut? Sala de şedinţe a fost <<mobilată>> īn loc de scaune, cu paturi şi transformată īn dormitor. Dănil, zis <<Isteţul>>, acăzut odată de la <<etaj>>. Dormea īntr-un pat suprapus. Singur şi-l alesese. Mereu repeta că astfel <<e-n aer>>. Nimic de zis, era un rectificator cu mīnă de aur, cel mai bun dintre toţi, dar, ca un făcut, de data asta nu-i mai ăeşeu suprafeţele la micron. De aceea, īn taote şedinţele se plīngea că abrazivele nu sīnt bune, dar pīnă la urmă s-a văzut că alta era pricina. Materialul īi juca festa; suprafeţele nu se cimentau uniform datorită aliajului necorespunzător.
    Mobilizaţi pe loc uitaserăm cum mai arată casa şi familia. Mīncam la cantină, iar scurgerea timpului o realizam numai odată cu venirea īntunericlui nopţii, ce ne trimitea, frīnţi de obolseală, pe paturile nosatre slăbite din īncheieturi şi acoperite cu saltele de paie. Ne īnveleam cu două pături īmprumutate de la uniteatea militară, car nu ne plīngeam noi de asta.
    Cīnd apărea directroul Victor Glosaru ne cam apuca tremuratul. Plin de energie, ca un tigru flaămīnd, se īnvīrtea printre noi, dīnd dispoziţii, chetionīnd, ameninţīnd, după care trebuia să plece la vreo şedinţă ce-l aştepta. Dar nu numai el directroul, era cu ochii pe noi, ci şi alţii, mai mari, de la regiune şi minister. Li se spunea că treaba merge bine şi termenel vor fi respectate. Vai de binele nostru ! Numai noi ştiam cīt era de īncurcată. Aşa au trecut şase zile şi şase nopţi īn care am lucrat cu sufletul la gură pīnă cīnd am văzut-o coborītă de pe planşeta proiectanţilor īn curtea fabricii. Era īn joc ambiţia noastră de meseriaşi ! Păi, noi eram doar simpi strungari sau frezori? Făceam şi pe dracu, nuami să iasă ! Tebuia nu doar să reuşim descifrarea tainelor, a nepotrivirolor dintre liniile trase īn tuş pe hīrtia de calc şi piesele nosatre, dar şă nimeri şi aliajele şi oţelurile reci necesare. Ce mai ! S-a lucrat cu suflet şi lacrimi ! Dacă n-ar fi fost Pisău, Mitică Georgescu, Holboşan ori Armeanu, nu mai făceam noi motocicletele, vorba aia, nici la paştele cailor ! Sau ce să mai zic de Vasile Diaconu, de Chirţă ! Ehei, prin ce am trecut atunci, dar am izbīndit. Asta a contat .... >>
    Atīt de fromos vorbeşte nenea Florică <<Cititul>>, că nu te mai saturi să-l asculţi. Şi ce memori are ! Ne-a vorbit despre felul cum se asigurau cele necesare muncitorilor īn acei ani grei, plini de lipsuri, īn care elemente duşmănoase īncercau sp producă derută, speculīnd, dosind produsele etc. Au fost atunci organizate aşa numitele economate. Costică Dănilă şi Gică Berculescu s-au ocupat de īnfiinţarea şi buna lor funcţionare īn fabrică.
    Rememorīnd succesul primelor motociclete nici Ghiţă zaiţ nu-şi poate ascunde lacrimile nostalgiei. După o toamnă şi o iarnă īn care au lucrat īn <<draci>>, primăra şi-au văzut <<bobocii>> mergīnd. Promsiunea, cuvīntul lor muncitoresc, a fost respectă. De ziua internaţională a celor care muncesc, la 1 Mai 1953, la mare defilre din Capitală, prin faţa tribunei oficiale au trecut primele zece motociclete romāneşti, purtīnd pe rezervor cu litere de-o şchioapă o npuă marcă: I.M.S.-53. Nea Luigi, alt veteran era şeful coloanei, iar directorul Grsoaru, aflat īn tribună, īi privea cu emoţie şi mīndrie. Oamenii n-au uitat nici un amănunt. La ora 10,45 vocea crainicului de la Bucreşti lansa īn eter, prin staşiile postului de radio naţional, vestea cea mare: <<acum, prin faţa tribunei oficiale defilează primele motociclete romāneşti realizate prin inteligenţa şi hărnicia metalurgisţilor musceleni ! >> .
    Acasă, la Cīmpulung, toată suflarea oraşului era īn preajma difuzoarelor şi traăia momentul izbīndii. Iar nea Ghiţă nu uită să ne amintească ce veselie a fost, cum a fost sărbătorit evenimentul, adăugīnd că, la naşterea primelor motociclete, i-au apăru primele fire de păr alb !
    Oamenii trăiau īn continuare euforia succesului. Calea <<cailor putere>> fusese abia deschisă de cele zece motociclete. Cīte planuri şi speranţe nu se făureau atunci, mai ales că la īnceput se vobrea despre o producţie de mii de bucăţi ! Dar entuziasmul celor de la uzină avea să fie prea repede curmat ! Chiar īn toamna aceluiaşi an ministerul de resort a decis sistarea producţiei de motociclete şi includera īn planul de porducţie, a pieselor de schimb pentru automobile. Ion Zmandea, unul dintre localnci, reīntors īn uzină cu diplomă de inginer, īşi aminteşte cum a primit vestea cu lacrimi īn ochi şi jale īn suflet. Fiind student la politehnica din Braşov, a pus şi el <<umărul>> la proiectarea şi realizarea motocicletelor, iar apoi, cīnd au fost gata, a văzut acolo o cursă de motocros īn care <<puiul>> lor, I.M.S-53, s-a bătut de la egal la egal cu partenere celebre: Jawa, BMW şi Simsson.
    Treptat, oamenii au uitat de această <<frustare>> şi s-au pus din nou pe treaabă, la fel de plin de entuziasm şi de alte speranţe.
    IMPOTRIVA VINATORII , IMPOTRIVA ASASINILOR DE ANIMALE !

  • #2
    Re: Povestea IMS-lui.....53

    fotografie IMS 53 cu IMS 57 pe fundal
    Fișiere atașate
    IMPOTRIVA VINATORII , IMPOTRIVA ASASINILOR DE ANIMALE !

    Comentariu


    • #3
      Re: Povestea IMS-lui.....53

      Mai exista si acum motocicleta IMS 53 si autoturismul IMS 57 in expozitia de la Campulung ?
      Te intreb pentru ca am citit pe forumuri ca ar fi disparut.

      Comentariu


      • #4
        Re: Povestea IMS-lui.....53

        Sincer,masina nu stiu,am auzit ca a disparut apoi a reaparut,era un articol pe un alt forum parca ,cum ca ar fi fost gasita la cineva din familia Ratiu. Motocicleta..nu am nici cea mai vaga idee .
        IMPOTRIVA VINATORII , IMPOTRIVA ASASINILOR DE ANIMALE !

        Comentariu


        • #5
          Re: Povestea IMS-lui.....53

          romanii au mai facut si victoria de 350 dar cu predilectie pentru armata au fost doar cateva de vanzare pe piata insa nu era fiabila si nu s-a mai facut
          Aro M461 usor modificat

          Comentariu

          Procesare...
          X

          Sqreen | Runtime Application Protection